Sintaxă (Synopsis)
snapraid [-c, --conf CONFIG] [-f, --filter PATTERN] [-d, --filter-disk NAME] [-m, --filter-missing] [-e, --filter-error] [-a, --audit-only] [-h, --pre-hash] [-i, --import DIR] [-p, --plan PERC|bad|new|full] [-o, --older-than DAYS] [-l, --log FILE] [-s, --spin-down-on-error] [-w, --bw-limit RATE] [-t, --tail] [-Z, --force-zero] [-E, --force-empty] [-U, --force-uuid] [-D, --force-device] [-N, --force-nocopy] [-F, --force-full] [-R, --force-realloc] [-W, --force-realloc-tail] [-S, --start BLKSTART] [-B, --count BLKCOUNT] [-L, --error-limit NUMBER] [-A, --stats] [-v, --verbose] [-q, --quiet] status|smart|probe|up|down|diff|sync|scrub|fix|check |list|dup|pool|devices|touch|rehash|locate
snapraid [-V, --version] [-H, --help] [-C, --gen-conf CONTENT]
Descriere (Description)
SnapRAID este un program de backup conceput pentru matrici de discuri, care stochează informații de paritate pentru recuperarea datelor în cazul a până la șase defecte de disc.
Destinat în principal centrelor media de acasă cu fișiere mari, care se schimbă rar, SnapRAID oferă câteva caracteristici:
- Puteți utiliza discuri deja pline cu fișiere fără nevoia de a le reformata, accesându-le ca de obicei.
- Toate datele dvs. sunt hash-uite pentru a asigura integritatea datelor și a preveni corupția silențioasă.
- Când numărul de discuri defecte depășește numărul de parități, pierderea de date este limitată la discurile afectate; datele de pe celelalte discuri rămân accesibile.
- Dacă ștergeți accidental fișiere de pe un disc, recuperarea este posibilă.
- Discurile pot avea dimensiuni diferite.
- Puteți adăuga discuri în orice moment.
- SnapRAID nu vă blochează datele; puteți înceta să-l utilizați oricând fără a reformata sau muta date.
- Pentru a accesa un fișier, este necesar să se rotească doar un singur disc, economisind energie și reducând zgomotul.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să vizitați site-ul oficial SnapRAID:
https://www.snapraid.it/
Limitări (Limitations)
SnapRAID este un hibrid între un RAID și un program de backup, având ca scop combinarea celor mai bune avantaje ale ambelor. Cu toate acestea, are unele limitări pe care ar trebui să le luați în considerare înainte de a-l utiliza.
Principala limitare este că, dacă un disc se defectează, puteți recupera datele doar până la starea ultimei operațiuni de sync. Orice date adăugate sau modificări efectuate de la ultima sincronizare care se află pe discul defect vor fi pierdute.
Prin urmare, SnapRAID este potrivit în principal pentru date care se modifică rar.
Pentru datele care existau deja la ultima sincronizare, fiabilitatea recuperării depinde de utilizarea sau nu a opțiunii snapshot:
- Cu suport pentru snapshot (disponibil pe Btrfs, ZFS, Bcachefs și NTFS), SnapRAID poate menține automat o referință înghețată independentă a fiecărui sistem de fișiere de date acceptat. Acest lucru asigură că, chiar dacă modificați sau ștergeți fișiere pe sistemul de fișiere live în timpul sau după un sync, procesul de recuperare rămâne consistent și de încredere.
- Fără suport pentru snapshot, ștergerea sau modificarea fișierelor după un sync poate împiedica recuperarea completă a altor discuri defecte. Acest lucru se întâmplă deoarece paritatea nu mai corespunde cu fișierele modificate, chiar dacă acele fișiere nu se află pe discul defect. Pe de altă parte, fișierele nou adăugate nu împiedică recuperarea fișierelor deja existente.
Alte limitări ale SnapRAID sunt:
- Cu SnapRAID, aveți în continuare sisteme de fișiere separate pentru fiecare disc. Cu RAID, obțineți un singur sistem de fișiere mare.
- SnapRAID nu face striping de date. Cu RAID, obțineți un spor de viteză prin striping.
- SnapRAID nu suportă recuperarea în timp real. Cu RAID, nu trebuie să vă opriți din lucru atunci când un disc se defectează.
- SnapRAID poate recupera date doar dintr-un număr limitat de defecte de disc. Cu un backup, puteți recupera dintr-o defecțiune completă a întregii matrici de discuri.
- Sunt salvate doar numele fișierelor, mărcile temporale, symlink-urile și hardlink-urile. Permisiunile, proprietarul și atributele extinse nu sunt salvate.
Noțiuni de Bază (Getting Started)
Pentru a utiliza SnapRAID, trebuie mai întâi să selectați un disc în matricea dvs. de discuri pentru a-l dedica informațiilor de paritate. Cu un singur disc pentru paritate, veți putea recupera dintr-o singură defecțiune de disc, similar cu RAID5.
Dacă doriți să recuperați din mai multe defecțiuni de disc, similar cu RAID6, trebuie să rezervați discuri suplimentare pentru paritate. Fiecare disc de paritate suplimentar permite recuperarea dintr-o defecțiune de disc în plus.
Ca discuri de paritate, trebuie să le alegeți pe cele mai mari din matrice, deoarece informațiile de paritate pot crește până la dimensiunea celui mai mare disc de date din matrice.
Aceste discuri vor fi dedicate stocării fișierelor de paritate. Nu ar trebui să stocați datele dvs. pe ele.
Apoi, trebuie să definiți discurile de date pe care doriți să le protejați cu SnapRAID. Protecția este mai eficientă dacă aceste discuri conțin date care se schimbă rar. Din acest motiv, este mai bine să NU includeți discul C:\ al Windows sau directoarele Unix /home, /var și /tmp.
Lista de fișiere este salvată în fișierele de conținut, de obicei stocate pe discurile de date, de paritate sau de boot. Acest fișier conține detaliile backup-ului dvs., inclusiv toate sumele de control (checksums) pentru a-i verifica integritatea. Fișierul de conținut este stocat în mai multe copii, iar fiecare copie trebuie să fie pe un disc diferit pentru a se asigura că, chiar și în cazul a multiple defecte de disc, cel puțin o copie este disponibilă.
De exemplu, să presupunem că sunteți interesați doar de un singur nivel de paritate de protecție și discurile dvs. se află la:
/mnt/diskp <- discul selectat pentru paritate /mnt/disk1 <- primul disc de protejat /mnt/disk2 <- al doilea disc de protejat /mnt/disk3 <- al treilea disc de protejat
Trebuie să creați fișierul de configurare /etc/snapraid.conf cu următoarele opțiuni:
parity /mnt/diskp/snapraid.parity content /var/snapraid/snapraid.content content /mnt/disk1/snapraid.content content /mnt/disk2/snapraid.content data d1 /mnt/disk1/ data d2 /mnt/disk2/ data d3 /mnt/disk3/
Dacă sunteți pe Windows, ar trebui să utilizați formatul de cale Windows, cu litere de unitate și backslash-uri în loc de slash-uri.
parity E:\snapraid.parity content C:\snapraid\snapraid.content content F:\array\snapraid.content content G:\array\snapraid.content data d1 F:\array\ data d2 G:\array\ data d3 H:\array\
Dacă aveți multe discuri și rămâneți fără litere de unitate, puteți monta discurile direct în subfoldere. Vedeți:
https://www.google.com/search?q=Windows+mount+point
În acest moment, sunteți gata să rulați comanda sync pentru a construi informațiile de paritate.
snapraid sync
Acest proces poate dura câteva ore prima dată, în funcție de dimensiunea datelor deja prezente pe discuri. Dacă discurile sunt goale, procesul este imediat.
Îl puteți opri oricând apăsând Ctrl+C, iar la următoarea rulare, va relua de unde a fost întrerupt.
Când această comandă se finalizează, datele dvs. sunt ÎN SIGURANȚĂ.
Acum puteți începe să utilizați matricea după cum doriți și să actualizați periodic informațiile de paritate rulând comanda sync.
Verificare (Scrubbing)
Pentru a verifica periodic datele și paritatea pentru erori, puteți rula comanda scrub.
snapraid scrub
Această comandă compară datele din matricea dvs. cu hash-ul calculat în timpul comenzii sync pentru a verifica integritatea.
Fiecare rulare a comenzii verifică aproximativ 8% din matrice, excluzând datele deja verificate în ultimele 10 zile. Puteți utiliza opțiunea -p, --plan pentru a specifica o cantitate diferită și opțiunea -o, --older-than pentru a specifica o vârstă diferită în zile. De exemplu, pentru a verifica 5% din matrice pentru blocuri mai vechi de 20 de zile, utilizați:
snapraid -p 5 -o 20 scrub
Dacă se găsesc erori silențioase sau de intrare/ieșire în timpul procesului, blocurile corespunzătoare sunt marcate ca fiind defecte în fișierul de conținut și listate în comanda status.
snapraid status
Pentru a le repara, puteți utiliza comanda fix, filtrând pentru blocuri defecte cu opțiunea -e, --filter-error:
snapraid -e fix
La următorul scrub, erorile vor dispărea din raportul status dacă sunt într-adevăr reparate. Pentru a face mai rapid, puteți utiliza -p bad pentru a verifica doar blocurile marcate ca defecte.
snapraid -p bad scrub
Rularea scrub pe o matrice nesincronizată poate raporta erori cauzate de fișiere eliminate sau modificate. Aceste erori sunt raportate în ieșirea scrub, dar blocurile aferente nu sunt marcate ca defecte.
Agregare (Pooling)
Notă: Funcționalitatea de pooling descrisă mai jos a fost înlocuită de instrumentul mergerfs, care este acum opțiunea recomandată pentru utilizatorii Linux în comunitatea SnapRAID. Mergerfs oferă o modalitate mai flexibilă și eficientă de a agrega mai multe discuri într-un singur punct de montare unificat, permițând accesul neîntrerupt la fișiere pe toată matricea dvs. fără a se baza pe link-uri simbolice. Se integrează bine cu SnapRAID pentru protecția parității și este utilizat în mod obișnuit în configurații precum OpenMediaVault (OMV) sau configurații NAS personalizate.
Pentru a avea toate fișierele din matricea dvs. afișate în același arbore de directoare, puteți activa funcționalitatea de pooling. Aceasta creează o vizualizare virtuală read-only a tuturor fișierelor din matricea dvs. folosind link-uri simbolice.
Puteți configura directorul de pooling în fișierul de configurare cu:
pool /pool
sau, dacă sunteți pe Windows, cu:
pool C:\pool
și apoi rulați comanda pool pentru a crea sau actualiza vizualizarea virtuală.
snapraid pool
Dacă utilizați o platformă Unix și doriți să partajați acest director peste rețea către mașini Windows sau Unix, ar trebui să adăugați următoarele opțiuni la /etc/samba/smb.conf:
# În secțiunea global a smb.conf unix extensions = no
# În secțiunea share a smb.conf [pool] comment = Pool path = /pool read only = yes guest ok = yes wide links = yes follow symlinks = yes
În Windows, partajarea link-urilor simbolice peste o rețea necesită ca clienții să le rezolve de la distanță. Pentru a permite acest lucru, pe lângă partajarea directorului pool, trebuie să partajați și toate discurile în mod independent, folosind numele discurilor definite în fișierul de configurare ca puncte de partajare. De asemenea, trebuie să specificați în opțiunea share din fișierul de configurare calea UNC Windows pe care clienții la distanță trebuie să o folosească pentru a accesa aceste discuri partajate.
De exemplu, operând de pe un server numit darkstar, puteți utiliza opțiunile:
data d1 F:\array\ data d2 G:\array\ data d3 H:\array\ pool C:\pool share \\darkstar
și partajați următoarele directoare peste rețea:
\\darkstar\pool -> C:\pool \\darkstar\d1 -> F:\array \\darkstar\d2 -> G:\array \\darkstar\d3 -> H:\array
pentru a permite clienților la distanță să acceseze toate fișierele la \\darkstar\pool.
De asemenea, ar putea fi necesar să configurați clienții la distanță pentru a permite accesul la symlink-uri la distanță cu comanda:
fsutil behavior set SymlinkEvaluation L2L:1 R2R:1 L2R:1 R2L:1
Anulare ștergere (Undeleting)
SnapRAID funcționează mai mult ca un program de backup decât un sistem RAID și poate fi folosit pentru a restaura sau anula ștergerea fișierelor la starea lor anterioară utilizând opțiunea -f, --filter:
snapraid fix -f FILE
sau pentru un director:
snapraid fix -f DIR/
De asemenea, îl puteți utiliza pentru a recupera doar fișiere șterse accidental în interiorul unui director folosind opțiunea -m, --filter-missing, care restaurează doar fișierele lipsă, lăsându-le pe toate celelalte neatinse.
snapraid fix -m -f DIR/
Sau pentru a recupera toate fișierele șterse de pe toate unitățile cu:
snapraid fix -m
Recuperare (Recovering)
Cel mai rău s-a întâmplat și ați pierdut unul sau mai multe discuri!
NU INTRAȚI ÎN PANICĂ! Veți putea să le recuperați!
Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să evitați modificările ulterioare la matricea dvs. de discuri. Dezactivați orice conexiuni la distanță la aceasta și orice procese programate, inclusiv orice sincronizare sau verificare SnapRAID programată pe timp de noapte.
Apoi continuați cu următorii pași.
PASUL 1 -> Reconfigurare
Aveți nevoie de spațiu pentru a recupera, ideal pe discuri de rezervă suplimentare, dar un disc USB extern sau un disc la distanță vor fi suficiente.
Modificați fișierul de configurare SnapRAID pentru a face ca opțiunea data sau parity a discului defect să indice o locație cu suficient spațiu gol pentru a recupera fișierele.
De exemplu, dacă discul d1 s-a defectat, schimbați de la:
data d1 /mnt/disk1/
la:
data d1 /mnt/new_spare_disk/
Dacă discul de recuperat este un disc de paritate, actualizați opțiunea parity corespunzătoare. Dacă aveți mai multe discuri defecte, actualizați toate opțiunile lor de configurare.
PASUL 2 -> Reparare (Fix)
Rulați comanda fix, stocând jurnalul într-un fișier extern cu:
snapraid -d NAME -l fix.log fix
Unde NAME este numele discului, cum ar fi d1 în exemplul nostru anterior. Dacă discul de recuperat este un disc de paritate, utilizați numele parity, 2-parity, etc. Dacă aveți mai multe discuri defecte, utilizați mai multe opțiuni -d pentru a le specifica pe toate.
Această comandă va dura mult timp.
Asigurați-vă că aveți câțiva gigabytes liberi pentru a stoca fișierul fix.log. Rulați-l de pe un disc cu suficient spațiu liber.
Acum ați recuperat tot ce este recuperabil. Dacă unele fișiere sunt parțial sau total nerecuperabile, vor fi redenumite adăugând extensia .unrecoverable.
Puteți găsi o listă detaliată a tuturor blocurilor nerecuperabile în fișierul fix.log verificând toate liniile care încep cu unrecoverable:.
Dacă nu sunteți mulțumit de recuperare, o puteți reîncerca de câte ori doriți.
De exemplu, dacă ați eliminat fișiere din matrice după ultimul sync, acest lucru poate duce la nerecuperarea unor fișiere. În acest caz, puteți reîncerca fix-ul utilizând opțiunea -i, --import, specificând unde se află acum aceste fișiere pentru a le include din nou în procesul de recuperare.
Dacă sunteți mulțumit de recuperare, puteți continua, dar rețineți că după sincronizare, nu mai puteți reîncerca comanda fix deloc!
PASUL 3 -> Verificare (Check)
Ca o verificare prudentă, puteți rula acum o comandă check pentru a vă asigura că totul este corect pe discul recuperat.
snapraid -d NAME -a check
Unde NAME este numele discului, cum ar fi d1 în exemplul nostru anterior.
Opțiunile -d și -a spun SnapRAID să verifice doar discul specificat și să ignore toate datele de paritate.
Această comandă va dura mult timp, dar dacă nu sunteți excesiv de prudent, o puteți sări.
PASUL 4 -> Sincronizare (Sync)
Rulați comanda sync pentru a resincroniza matricea cu noul disc.
snapraid sync
Dacă totul este recuperat, această comandă este imediată.
Comenzi (Commands)
SnapRAID oferă câteva comenzi simple care vă permit să:
- Afișați starea matricei -> status
- Controlați discurile -> smart, probe, up, down
- Creați un punct de backup/recuperare -> sync
- Verificați periodic datele -> scrub
- Restaurați ultimul punct de backup/recuperare -> fix.
Comenzile trebuie scrise cu litere mici.
status
Tipărește un rezumat al stării matricei de discuri.
Include informații despre fragmentarea parității, cât de vechi sunt blocurile fără verificare și toate erorile silențioase înregistrate întâlnite în timpul verificării (scrubbing).
Informațiile prezentate se referă la ultima dată când ați rulat sync. Modificările ulterioare nu sunt luate în considerare.
Dacă au fost detectate blocuri defecte, numerele lor de bloc sunt listate. Pentru a le repara, puteți utiliza comanda fix -e.
De asemenea, arată un grafic care reprezintă ultima dată când fiecare bloc a fost verificat (scrubbed) sau sincronizat. Blocurile verificate sunt afișate cu *, blocurile sincronizate, dar încă neverificate, cu o.
Nimic nu este modificat.
smart
Tipărește un raport SMART al tuturor discurilor din sistem.
Include o estimare a probabilității de eșec în anul următor, permițându-vă să planificați înlocuiri de întreținere ale discurilor care prezintă atribute suspecte.
Această estimare a probabilității este obținută prin corelarea atributelor SMART ale discurilor cu datele Backblaze disponibile la:
https://www.backblaze.com/hard-drive-test-data.html
Dacă SMART raportează că un disc este pe cale să se defecteze, FAIL sau PREFAIL este tipărit pentru acel disc, iar SnapRAID returnează o eroare. În acest caz, înlocuirea imediată a discului este puternic recomandată.
Alte șiruri de stare posibile sunt:
Dacă opțiunea -v, --verbose este specificată, este furnizată o analiză statistică mai profundă. Această analiză vă poate ajuta să decideți dacă aveți nevoie de mai multă sau mai puțină paritate.
Această comandă utilizează instrumentul smartctl și este echivalentă cu rularea smartctl -a pe toate dispozitivele.
Dacă dispozitivele dvs. nu sunt detectate automat corect, puteți specifica o comandă personalizată utilizând opțiunea smartctl în fișierul de configurare.
Nimic nu este modificat.
probe
Tipărește starea de ALIMENTARE (POWER) a tuturor discurilor din sistem.
Standby înseamnă că discul nu se rotește. Active înseamnă că discul se rotește.
Această comandă utilizează instrumentul smartctl și este echivalentă cu rularea smartctl -n standby -i pe toate dispozitivele.
Dacă dispozitivele dvs. nu sunt detectate automat corect, puteți specifica o comandă personalizată utilizând opțiunea smartctl în fișierul de configurare.
Nimic nu este modificat.
up
Pornește toate discurile din matrice.
Puteți porni doar discuri specifice utilizând opțiunea -d, --filter-disk.
Pornirea tuturor discurilor în același timp necesită multă energie. Asigurați-vă că sursa dvs. de alimentare o poate susține.
Nimic nu este modificat.
down
Oprește (spin down) toate discurile din matrice.
Această comandă utilizează instrumentul smartctl și este echivalentă cu rularea smartctl -s standby,now pe toate dispozitivele.
Puteți opri doar discuri specifice utilizând opțiunea -d, --filter-disk.
Pentru a opri automat la eroare, puteți utiliza opțiunea -s, --spin-down-on-error cu orice altă comandă, care este echivalentă cu rularea manuală a down atunci când apare o eroare.
Nimic nu este modificat.
diff
Listează toate fișierele modificate de la ultimul sync care trebuie să li se recalculeze datele de paritate.
Această comandă nu verifică datele fișierului, ci doar marca temporală, dimensiunea și inodul fișierului.
După listarea tuturor fișierelor modificate, este prezentat un rezumat al modificărilor, grupate după:
Dacă este necesară o sincronizare, codul de retur al procesului este 2, în loc de cel implicit 0. Codul de retur 1 este utilizat pentru o condiție de eroare generică.
Nimic nu este modificat.
sync
Actualizează informațiile de paritate. Toate fișierele modificate din matricea de discuri sunt citite și datele de paritate corespunzătoare sunt actualizate.
Puteți opri acest proces în orice moment apăsând Ctrl+C, fără a pierde munca deja efectuată. La următoarea rulare, procesul sync va relua de unde a fost întrerupt.
Dacă se găsesc erori silențioase sau de intrare/ieșire în timpul procesului, blocurile corespunzătoare sunt marcate ca defecte.
Fișierele sunt identificate prin cale și/sau inod și verificate prin dimensiune și marcă temporală. Dacă dimensiunea sau marca temporală a fișierului diferă, datele de paritate sunt recalculate pentru întregul fișier. Dacă fișierul este mutat sau redenumit pe același disc, păstrând același inod, paritatea nu este recalculată. Dacă fișierul este mutat pe un alt disc, paritatea este recalculată, dar informațiile hash calculate anterior sunt păstrate.
Fișierele de content și parity sunt modificate dacă este necesar. Fișierele din matrice NU sunt modificate.
scrub
Verifică (scrubs) matricea, căutând erori silențioase sau de intrare/ieșire în discurile de date și de paritate.
Fiecare invocare verifică aproximativ 8% din matrice, excluzând datele deja verificate în ultimele 10 zile. Acest lucru înseamnă că verificarea o dată pe săptămână asigură că fiecare bit de date este verificat cel puțin o dată la trei luni.
Puteți defini un plan de verificare sau o cantitate diferită utilizând opțiunea -p, --plan, care acceptă: bad - Verifică blocurile marcate ca defecte. new - Verifică blocurile tocmai sincronizate care nu au fost încă verificate. full - Verifică totul. 0-100 - Verifică procentul specificat de blocuri.
Dacă specificați o valoare procentuală, puteți utiliza și opțiunea -o, --older-than pentru a defini cât de vechi ar trebui să fie blocul. Cele mai vechi blocuri sunt verificate primele, asigurând o verificare optimă. Dacă doriți să verificați doar blocurile tocmai sincronizate care nu au fost încă verificate, utilizați opțiunea -p new.
Pentru a obține detalii despre starea verificării, utilizați comanda status.
Pentru orice eroare silențioasă sau de intrare/ieșire găsită, blocurile corespunzătoare sunt marcate ca defecte în fișierul de content. Aceste blocuri defecte sunt listate în status și pot fi reparate cu fix -e. După reparare, la următorul scrub, vor fi reverificate, iar dacă se găsesc corectate, marca defectă va fi eliminată. Pentru a verifica doar blocurile defecte, puteți utiliza comanda scrub -p bad.
Este recomandat să rulați scrub doar pe o matrice sincronizată pentru a evita erorile raportate cauzate de date nesincronizate. Aceste erori sunt recunoscute ca nefiind erori silențioase, iar blocurile nu sunt marcate ca defecte, dar astfel de erori sunt raportate în ieșirea comenzii.
Fișierul de content este modificat pentru a actualiza ora ultimei verificări pentru fiecare bloc și pentru a marca blocurile defecte. Fișierele de parity NU sunt modificate. Fișierele din matrice NU sunt modificate.
fix
Repară toate fișierele și datele de paritate.
Toate fișierele și datele de paritate sunt comparate cu starea salvată în ultimul sync. Dacă se găsește o diferență, aceasta este readusă la starea stocată.
AVERTISMENT! Comanda fix nu face diferența între erori și modificări intenționate. Ea revine necondiționat la starea fișierelor de la ultimul sync.
Dacă nu este specificată nicio altă opțiune, întreaga matrice este procesată. Utilizați opțiunile de filtrare pentru a selecta un subset de fișiere sau discuri de operat.
Pentru a repara doar blocurile marcate ca defecte în timpul sync și scrub, utilizați opțiunea -e, --filter-error. Spre deosebire de alte opțiuni de filtrare, aceasta aplică reparații doar fișierelor care sunt neschimbate de la ultimul sync.
SnapRAID redenumește toate fișierele care nu pot fi reparate adăugând extensia .unrecoverable.
Înainte de reparare, întreaga matrice este scanată pentru a găsi orice fișiere mutate de la ultima operațiune sync. Aceste fișiere sunt identificate prin marca lor temporală, ignorând numele și directorul lor și sunt utilizate în procesul de recuperare dacă este necesar. Dacă ați mutat unele dintre ele în afara matricei, puteți utiliza opțiunea -i, --import pentru a specifica directoare suplimentare de scanat.
Fișierele sunt identificate doar prin cale, nu prin inod.
Fișierul de content NU este modificat. Fișierele de parity sunt modificate dacă este necesar. Fișierele din matrice sunt modificate dacă este necesar.
check
Verifică toate fișierele și datele de paritate.
Funcționează ca fix, dar simulează doar o recuperare și nu sunt scrise modificări în matrice.
Această comandă este destinată în primul rând verificării manuale, cum ar fi după un proces de recuperare sau în alte condiții speciale. Pentru verificări periodice și programate, utilizați scrub.
Dacă utilizați opțiunea -a, --audit-only, doar datele fișierului sunt verificate, iar datele de paritate sunt ignorate pentru o rulare mai rapidă.
Fișierele sunt identificate doar prin cale, nu prin inod.
Nimic nu este modificat.
list
Listează toate fișierele conținute în matrice la momentul ultimului sync.
Cu -v sau --verbose, este afișat și timpul sub-secundă.
Nimic nu este modificat.
dup
Listează toate fișierele duplicate. Două fișiere sunt considerate egale dacă hash-urile lor se potrivesc. Datele fișierului nu sunt citite; sunt utilizate doar hash-urile precalculate.
Nimic nu este modificat.
pool
Creează sau actualizează o vizualizare virtuală a tuturor fișierelor din matricea dvs. de discuri în directorul de pooling.
Fișierele nu sunt copiate, ci legate folosind link-uri simbolice.
La actualizare, toate link-urile simbolice existente și subdirectoarele goale sunt șterse și înlocuite cu noua vizualizare a matricei. Orice alte fișiere obișnuite sunt lăsate pe loc.
Nimic nu este modificat în afara directorului pool.
devices
Tipărește dispozitivele de nivel scăzut utilizate de matrice.
Această comandă afișează asocierile de dispozitive din matrice și este destinată în principal ca interfață de script.
Primele două coloane sunt ID-ul și calea dispozitivului de nivel scăzut. Următoarele două coloane sunt ID-ul și calea dispozitivului de nivel înalt. Ultima coloană este numele discului din matrice.
În majoritatea cazurilor, aveți un dispozitiv de nivel scăzut pentru fiecare disc din matrice, dar în unele configurații mai complexe, puteți avea mai multe dispozitive de nivel scăzut utilizate de un singur disc din matrice.
Nimic nu este modificat.
touch
Setează o marcă temporală arbitrară sub-secundă pentru toate fișierele care o au setată la zero.
Acest lucru îmbunătățește capacitatea SnapRAID de a recunoaște fișierele mutate și copiate, deoarece face ca marca temporală să fie aproape unică, reducând posibilele duplicate.
Mai exact, dacă marca temporală sub-secundă nu este zero, un fișier mutat sau copiat este identificat ca atare dacă se potrivește cu numele, dimensiunea și marca temporală. Dacă marca temporală sub-secundă este zero, este considerat o copie doar dacă calea completă, dimensiunea și marca temporală se potrivesc toate.
Marca temporală cu precizie de secundă nu este modificată, deci toate datele și orele fișierelor dvs. vor fi păstrate.
rehash
Programează o rehash-uire a întregii matrici.
Această comandă schimbă tipul de hash utilizat, de obicei la actualizarea de la un sistem pe 32 de biți la unul pe 64 de biți, pentru a trece de la MurmurHash3 la SpookyHash, care este mai rapid.
Dacă utilizați deja hash-ul optim, această comandă nu face nimic și vă informează că nu este necesară nicio acțiune.
Rehash-ul nu este efectuat imediat, ci are loc progresiv în timpul sync și scrub.
Puteți verifica starea rehash-ului utilizând status.
În timpul rehash-ului, SnapRAID își menține funcționalitatea completă, cu singura excepție că dup nu poate detecta fișierele duplicate folosind un hash diferit.
locate
Localizează fișierele stocate pe discurile de paritate. Pentru fiecare fișier potrivit, afișează locația acestuia în fișierul de paritate și numărul de fragmente pe care le ocupă.
Puteți utiliza opțiunea -t, --tail pentru a restricționa operațiunea la fișierele care ocupă porțiunea finală specificată a parității.
Dacă doriți să realocați aceste fișiere, puteți utiliza apoi opțiunea -W, --force-realloc-tail. Rețineți că astfel de fișiere nu vor fi protejate de paritate în timpul procesului de realocare.
Opțiuni (Options)
SnapRAID oferă următoarele opțiuni:
Configurare (Configuration)
SnapRAID necesită un fișier de configurare pentru a ști unde se află matricea dvs. de discuri și unde să stocheze informațiile de paritate.
În Unix, utilizează fișierul /usr/local/etc/snapraid.conf dacă există, altfel /etc/snapraid.conf. În Windows, utilizează fișierul snapraid.conf din același director ca snapraid.exe.
Trebuie să conțină următoarele opțiuni (sensibile la majuscule/minuscule):
parity FILE [,FILE] ...
Definește fișierele de utilizat pentru a stoca informațiile de paritate. Paritatea permite protecția împotriva unei singure defecțiuni de disc, similar cu RAID5.
Puteți specifica mai multe fișiere, care trebuie să fie pe discuri diferite. Când un fișier nu mai poate crește, este utilizat următorul. Spațiul total disponibil trebuie să fie cel puțin la fel de mare ca cel mai mare disc de date din matrice.
Puteți adăuga fișiere de paritate suplimentare mai târziu, dar nu le puteți reordona sau elimina.
Păstrarea discurilor de paritate rezervate pentru paritate asigură că nu devin fragmentate, îmbunătățind performanța.
În Windows, 256 MB sunt lăsați neutilizați pe fiecare disc pentru a evita avertismentul despre discuri pline.
Această opțiune este obligatorie și poate fi utilizată o singură dată.
(2,3,4,5,6)-parity FILE [,FILE] ...
Definește fișierele de utilizat pentru a stoca informații de paritate suplimentare.
Pentru fiecare nivel de paritate specificat, este activat un nivel suplimentar de protecție:
- 2-parity activează paritatea dublă RAID6.
- 3-parity activează paritatea triplă.
- 4-parity activează paritatea cvadruplă (patru).
- 5-parity activează paritatea penta (cinci).
- 6-parity activează paritatea hexa (șase).
Fiecare nivel de paritate necesită prezența tuturor nivelurilor de paritate anterioare.
Aceleași considerații ca pentru opțiunea parity se aplică.
Aceste opțiuni sunt opționale și pot fi utilizate o singură dată.
z-parity FILE [,FILE] ...
Definește un fișier și un format alternativ pentru a stoca paritatea triplă.
Această opțiune este o alternativă la 3-parity, destinată în primul rând CPU-urilor low-end precum ARM sau AMD Phenom, Athlon și Opteron care nu suportă setul de instrucțiuni SSSE3. În astfel de cazuri, oferă o performanță mai bună.
Acest format este similar cu cel utilizat de ZFS RAIDZ3, dar mai rapid decât acesta. Ca și ZFS, nu funcționează dincolo de paritatea triplă.
Când utilizați 3-parity, veți fi avertizați dacă este recomandat să utilizați formatul z-parity pentru îmbunătățirea performanței.
Este posibil să convertiți de la un format la altul ajustând fișierul de configurare cu fișierul z-parity sau 3-parity dorit și utilizând fix pentru a-l recrea.
content FILE
Definește fișierul de utilizat pentru a stoca lista și sumele de control (checksums) ale tuturor fișierelor prezente în matricea dvs. de discuri.
Poate fi plasat pe un disc utilizat pentru date, paritate sau orice alt disc disponibil. Dacă utilizați un disc de date, acest fișier este automat exclus din procesul sync.
Această opțiune este obligatorie și poate fi utilizată de mai multe ori pentru a salva mai multe copii ale aceluiași fișier.
Trebuie să stocați cel puțin o copie pentru fiecare disc de paritate utilizat plus unul. Utilizarea de copii suplimentare nu dăunează.
data NAME DIR
Definește numele și punctul de montare al discurilor de date din matrice. NAME este utilizat pentru a identifica discul și trebuie să fie unic. DIR este punctul de montare al discului în sistemul de fișiere.
Puteți schimba punctul de montare după cum este necesar, atâta timp cât păstrați NAME fix.
Cu toate acestea, calea configurată trebuie să indice în mod consecvent aceleași date subiacente. Dacă calea conține legături simbolice, țintele acestora trebuie să rămână stabile. Redirecționarea acestor linkuri pentru a schimba directorul de date din mers nu este acceptată.
Ar trebui să utilizați o opțiune pentru fiecare disc de date din matrice.
Puteți redenumi un disc mai târziu schimbând NAME direct în fișierul de configurare și apoi rulând o comandă sync. În cazul redenumirii, asocierea se face utilizând UUID-ul stocat al discurilor.
extra NAME DIR
Definește numele și punctul de montare al discurilor suplimentare care vor fi monitorizate cu comenzile smart și probe.
Acest lucru este util pentru monitorizarea discurilor care nu fac parte din matrice, dar sunt necesare pentru funcționarea sistemului, cum ar fi discul de pornire.
Rețineți că astfel de discuri nu sunt afectate de comenzile up și down deoarece se așteaptă ca acestea să se rotească mereu.
snapshot
Activează utilizarea snapshot-urilor sistemului de fișiere pentru comenzile sync, scrub, check și fix.
Când este activată, SnapRAID creează un snapshot read-only al fiecărui sistem de fișiere de date acceptat la începutul unui 'sync'. Acest lucru oferă o vizualizare stabilă a fiecărui sistem de fișiere, împiedicând modificările ulterioare să modifice datele utilizate pentru calculul parității.
Acest lucru îmbunătățește semnificativ recuperarea: dacă un fișier este șters din sistemul de fișiere live, el rămâne păstrat în snapshot. Acest lucru previne ca paritatea să devină „ruptă” pentru acel bloc, asigurându-vă că puteți recupera cu succes datele dacă un alt disc se defectează.
Această opțiune se aplică exclusiv discurilor de date formatate cu sistemele de fișiere Btrfs, Bcachefs sau ZFS în Linux și NTFS în Windows. Discurile de paritate, sau discurile de date care utilizează alte sisteme de fișiere, vor folosi întotdeauna versiunea live a sistemului de fișiere.
Crearea și ștergerea snapshot-urilor necesită privilegii administrative. Asigurați-vă că SnapRAID este rulat cu permisiunile necesare (de exemplu, sudo) când această opțiune este activată.
Consultați secțiunea SNAPSHOTS pentru o explicație detaliată a ciclului de viață al snapshot-urilor.
nohidden
Exclude toate fișierele și directoarele ascunse. În Unix, fișierele ascunse sunt cele care încep cu .. În Windows, sunt cele cu atributul ascuns.
exclude/include PATTERN
Definește modelele de fișiere sau directoare de exclus sau inclus în procesul de sincronizare. Toate modelele sunt procesate în ordinea specificată.
Dacă primul model care se potrivește este un exclude, fișierul este exclus. Dacă este un include, fișierul este inclus. Dacă niciun model nu se potrivește, fișierul este exclus dacă ultimul model specificat este un include, sau inclus dacă ultimul model specificat este un exclude.
Rețineți că filtrarea se produce ierarhic în timpul parcurgerii directoarelor. Dacă un director se potrivește cu o regulă exclude, întregul director este omis (eliminat), iar regulile include pentru fișierele sau subdirectoarele din interiorul său nu vor fi evaluate.
Vedeți secțiunea PATTERN pentru mai multe detalii despre specificațiile modelului.
Această opțiune poate fi utilizată de mai multe ori.
blocksize SIZE_IN_KIBIBYTES
Definește dimensiunea de bază a blocului în kibibytes pentru paritate. Un kibibyte este 1024 de octeți.
Dimensiunea implicită a blocului este 256, care ar trebui să funcționeze pentru majoritatea cazurilor.
ATENȚIE! Această opțiune este doar pentru experți și este puternic recomandat să nu schimbați această valoare. Pentru a schimba această valoare în viitor, va trebui să recreați întreaga paritate!
Un motiv pentru a utiliza o dimensiune de bloc diferită este dacă aveți multe fișiere mici, de ordinul milioanelor.
Pentru fiecare fișier, chiar dacă are doar câțiva octeți, este alocat un bloc întreg de paritate, iar cu multe fișiere, acest lucru poate duce la un spațiu de paritate neutilizat semnificativ. Când umpleți complet discul de paritate, nu vi se permite să adăugați mai multe fișiere pe discurile de date. Cu toate acestea, paritatea irosită nu se acumulează pe discurile de date. Spațiul irosit rezultat dintr-un număr mare de fișiere pe un disc de date limitează doar cantitatea de date de pe acel disc de date, nu pe celelalte.
Ca o aproximare, puteți presupune că jumătate din dimensiunea blocului este irosită pentru fiecare fișier. De exemplu, cu 100.000 de fișiere și o dimensiune de bloc de 256 KiB, veți irosi 12,8 GB de paritate, ceea ce poate duce la 12,8 GB mai puțin spațiu disponibil pe discul de date.
Puteți verifica cantitatea de spațiu irosit pe fiecare disc utilizând status. Aceasta este cantitatea de spațiu pe care trebuie să o lăsați liberă pe discurile de date sau să o utilizați pentru fișiere care nu sunt incluse în matrice. Dacă această valoare este negativă, înseamnă că sunteți aproape de a umple paritatea și reprezintă spațiul pe care îl puteți irosi încă.
Pentru a evita această problemă, puteți utiliza o partiție mai mare pentru paritate. De exemplu, dacă partiția de paritate este cu 12,8 GB mai mare decât discurile de date, aveți suficient spațiu suplimentar pentru a gestiona până la 100.000 de fișiere pe fiecare disc de date fără niciun spațiu irosit.
Un truc pentru a obține o partiție de paritate mai mare în Linux este să o formatați cu comanda:
mkfs.ext4 -m 0 -T largefile4 DEVICE
Acest lucru duce la aproximativ 1,5% spațiu suplimentar, aproximativ 60 GB pentru un disc de 4 TB, ceea ce permite aproximativ 460.000 de fișiere pe fiecare disc de date fără niciun spațiu irosit.
hashsize SIZE_IN_BYTES
Definește dimensiunea hash-ului în octeți pentru blocurile salvate.
Dimensiunea implicită a hash-ului este de 16 octeți (128 de biți), care ar trebui să funcționeze pentru majoritatea cazurilor.
ATENȚIE! Această opțiune este doar pentru experți și este puternic recomandat să nu schimbați această valoare. Pentru a schimba această valoare în viitor, va trebui să recreați întreaga paritate!
Un motiv pentru a utiliza o dimensiune de hash diferită este dacă sistemul dvs. are memorie limitată. Ca regulă generală, SnapRAID necesită de obicei 1 GiB de RAM pentru fiecare 16 TB de date din matrice.
Mai exact, pentru a stoca hash-urile datelor, SnapRAID necesită aproximativ TS*(1+HS)/BS octeți de RAM, unde TS este dimensiunea totală în octeți a matricei dvs. de discuri, BS este dimensiunea blocului în octeți, iar HS este dimensiunea hash-ului în octeți.
De exemplu, cu 8 discuri de 4 TB, o dimensiune de bloc de 256 KiB (1 KiB = 1024 octeți) și o dimensiune de hash de 16, obțineți:
RAM = (8 * 4 * 10^12) * (1+16) / (256 * 2^10) = 1,93 GiB
Trecând la o dimensiune de hash de 8, obțineți:
RAM = (8 * 4 * 10^12) * (1+8) / (256 * 2^10) = 1,02 GiB
Trecând la o dimensiune de bloc de 512, obțineți:
RAM = (8 * 4 * 10^12) * (1+16) / (512 * 2^10) = 0,96 GiB
Trecând la ambele, o dimensiune de hash de 8 și o dimensiune de bloc de 512, obțineți:
RAM = (8 * 4 * 10^12) * (1+8) / (512 * 2^10) = 0,51 GiB
autosave SIZE_IN_GIGABYTES
Salvează automat starea la sincronizare sau verificare după cantitatea specificată de GB procesați. Această opțiune este utilă pentru a evita repornirea comenzilor sync lungi de la zero dacă sunt întrerupte de o pană de sistem sau de orice alt eveniment.
temp_limit TEMPERATURE_CELSIUS
Setează temperatura maximă permisă a discului în Celsius. Când este specificată, SnapRAID verifică periodic temperatura tuturor discurilor utilizând instrumentul smartctl. Temperaturile curente ale discurilor sunt afișate în timp ce SnapRAID funcționează. Dacă un disc depășește această limită, toate operațiunile se opresc, iar discurile sunt oprite (puse în standby) pentru durata definită de opțiunea temp_sleep. După perioada de așteptare, operațiunile se reiau, putând fi întrerupte din nou dacă limita de temperatură este atinsă încă o dată.
În timpul funcționării, SnapRAID analizează și curba de încălzire a fiecărui disc și estimează temperatura constantă pe termen lung pe care se așteaptă să o atingă dacă activitatea continuă. Estimarea este efectuată numai după ce temperatura discului a înregistrat patru creșteri, asigurându-se că sunt disponibile suficiente puncte de date pentru a stabili o tendință fiabilă. Această temperatură constantă prezisă este afișată între paranteze lângă valoarea curentă și ajută la evaluarea dacă răcirea sistemului este adecvată. Această temperatură estimată este doar în scop informativ și nu are niciun efect asupra comportamentului SnapRAID. Acțiunile programului se bazează exclusiv pe temperaturile reale măsurate ale discurilor.
Pentru a efectua această analiză, SnapRAID are nevoie de o referință pentru temperatura sistemului. Încearcă mai întâi să o citească de la senzorii hardware disponibili. Dacă nu poate fi accesat niciun senzor de sistem, utilizează cea mai scăzută temperatură a discului măsurată la începutul rulării ca referință de rezervă.
În mod normal, SnapRAID arată doar temperatura celui mai fierbinte disc. Pentru a afișa temperatura tuturor discurilor, utilizați opțiunea -A sau --stats.
temp_sleep TIME_IN_MINUTES
Setează timpul de așteptare (standby), în minute, când limita de temperatură este atinsă. În această perioadă, discurile rămân oprite. Valoarea implicită este 5 minute.
pool DIR
Definește directorul de pooling unde este creată vizualizarea virtuală a matricei de discuri utilizând comanda pool.
Directorul trebuie să existe deja.
share UNC_DIR
Definește calea UNC Windows necesară pentru a accesa discurile de la distanță.
Dacă această opțiune este specificată, link-urile simbolice create în directorul pool utilizează această cale UNC pentru a accesa discurile. Fără această opțiune, link-urile simbolice generate utilizează doar căi locale, ceea ce nu permite partajarea directorului pool peste rețea.
Link-urile simbolice sunt formate utilizând calea UNC specificată, adăugând numele discului specificat în opțiunea data și, în final, adăugând directorul și numele fișierului.
Această opțiune este necesară doar pentru Windows.
smartctl DISK/PARITY OPTIONS...
Definește opțiuni smartctl personalizate pentru a obține atributele SMART pentru fiecare disc. Acest lucru poate fi necesar pentru controlerele RAID și unele discuri USB care nu pot fi detectate automat. Substituția %s este înlocuită de numele dispozitivului, dar este opțională pentru dispozitivele fixe, cum ar fi controlerele RAID.
DISK este același nume de disc specificat în opțiunea data. PARITY este unul dintre numele de paritate: parity, 2-parity, 3-parity, 4-parity, 5-parity, 6-parity sau z-parity.
În OPȚIUNILE specificate, șirul %s este înlocuit de numele dispozitivului. Pentru controlerele RAID, dispozitivul este probabil fix și este posibil să nu fie nevoie să utilizați %s.
De asemenea, puteți specifica un șir de opțiuni de informații personalizate utilizând eticheta [info: ...] pentru a înlocui opțiunea implicită -a.
Consultați documentația smartmontools pentru opțiuni posibile:
https://www.smartmontools.org/wiki/Supported_RAID-Controllers https://www.smartmontools.org/wiki/Supported_USB-Devices
De exemplu:
smartctl d1 [info: -H -i -c -A] -d sat %s smartctl parity -d sat %s
smartignore DISK/PARITY ATTR [ATTR...]
Ignoră atributul SMART specificat la calcularea probabilității de eșec al discului. Această opțiune este utilă dacă un disc raportează valori neobișnuite sau înșelătoare pentru un anumit atribut.
DISK este același nume de disc specificat în opțiunea data. PARITY este unul dintre numele de paritate: parity, 2-parity, 3-parity, 4-parity, 5-parity, 6-parity sau z-parity. Valoarea specială * poate fi utilizată pentru a ignora atributul pe toate discurile.
Mai multe atribute pot fi specificate separate prin spații. Fiecare atribut poate fi specificat ca un număr de la 1 la 255 sau ca un nume insensibil la majuscule (de exemplu, Current_Pending_Sector).
De exemplu, pentru a ignora atributele Current Pending Sector Count și Reallocated Sectors Count pe toate discurile după numărul sau numele lor:
smartignore * 197 5 smartignore * Current_Pending_Sector Reallocated_Sector_Ct
Pentru a le ignora doar pe primul disc de paritate:
smartignore parity 197 5
Exemple
Un exemplu de configurare tipică pentru Unix este:
parity /mnt/diskp/snapraid.parity content /mnt/diskp/snapraid.content content /var/snapraid/snapraid.content data d1 /mnt/disk1/ data d2 /mnt/disk2/ data d3 /mnt/disk3/ exclude /lost+found/ exclude /tmp/ smartctl d1 [info: -H -i -c -A] -d sat %s smartctl d2 -d usbjmicron %s smartctl parity -d areca,1/1 /dev/sg0 smartctl 2-parity -d areca,2/1 /dev/sg0
Un exemplu de configurare tipică pentru Windows este:
parity E:\snapraid.parity content E:\snapraid.content content C:\snapraid\snapraid.content data d1 G:\array\ data d2 H:\array\ data d3 I:\array\ exclude Thumbs.db exclude \$RECYCLE.BIN exclude \System Volume Information smartctl d1 [info: -H -i -c -A] -d sat %s smartctl d2 -d usbjmicron %s smartctl parity -d areca,1/1 /dev/arcmsr0 smartctl 2-parity -d areca,2/1 /dev/arcmsr0
Snapshot-uri (Snapshots)
Dacă opțiunea snapshot este activată în configurație, SnapRAID utilizează snapshot-urile sistemului de fișiere pentru a menține stabile datele citite în timpul unei operațiuni, chiar și atunci când fișierele de pe sistemele de fișiere live sunt modificate sau șterse ulterior.
Gestionarea snapshot-urilor este complet automată și transparentă. Puteți continua să utilizați SnapRAID exact ca înainte, cu protecția suplimentară oferită de snapshot-uri gestionate în întregime în background.
Acest lucru oferă două avantaje principale:
Snapshot-urile sunt create doar pentru discurile de date și numai dacă sistemul de fișiere subiacent acceptă această funcționalitate. Discurile de paritate folosesc întotdeauna sistemul de fișiere live.
În prezent, acest lucru este acceptat pe Btrfs, Bcachefs și ZFS în Linux și pe NTFS în Windows.
Puteți amesteca discuri de date cu sisteme de fișiere diferite. Doar cele care acceptă snapshot-uri le vor utiliza, în timp ce celelalte discuri vor continua să funcționeze direct pe sistemul de fișiere live.
Crearea și ștergerea snapshot-urilor necesită privilegii administrative. Asigurați-vă că SnapRAID este rulat cu permisiunile necesare (de exemplu, sudo) atunci când snapshot-urile sunt activate.
Comportamentul comenzilor cu snapshot-uri
Comenzile sync și scrub folosesc snapshot-uri pentru discurile de date ale căror sisteme de fișiere le acceptă. Pe un disc cu snapshot, comanda vede o imagine stabilă a sistemului de fișiere, neafectată de modificările concurente de pe sistemul de fișiere live. În timpul unui sync, un nou snapshot este creat în mod independent pentru fiecare sistem de fișiere de date acceptat. Aceste snapshot-uri oferă colectiv datele utilizate pentru calculul parității. În schimb, comanda scrub utilizează ultimul snapshot, cel creat în timpul celui mai recent sync, pentru a menține un punct de referință de încredere care se potrivește cu paritatea existentă.
Pentru comenzile check și fix, utilizarea ultimului snapshot depinde dacă anumite discuri sunt vizate folosind opțiunea -d, --filter-disk.
Un disc selectat în mod explicit prin -d („ținta” operațiunii) folosește întotdeauna sistemul de fișiere live. Pentru fix, acest lucru permite restaurarea datelor pe discul de înlocuire activ. Pentru check, permite simularea operațiunii fix în aceleași condiții.
Toate celelalte discuri de date (discurile de „referință”) vor fi accesate prin intermediul snapshot-urilor lor. Acest lucru asigură că, chiar dacă modificați fișiere pe discurile sănătoase în timp ce o recuperare este în curs, SnapRAID are o referință stabilă, înghețată pentru a rezolva ecuațiile de paritate.
Dacă nu este furnizată nicio opțiune -d, SnapRAID presupune că operațiunea se aplică întregii matrice, caz în care check și fix vor folosi exclusiv sistemele de fișiere live.
Toate celelalte comenzi operează exclusiv pe sistemul de fișiere live.
Ciclul de viață al snapshot-urilor (Snapshots Lifecycle)
SnapRAID gestionează trei snapshot-uri specifice, stable, pending și scan, într-un director ascuns la rădăcina fiecărui subvolum de date. În Btrfs, Bcachefs și NTFS se folosește directorul .snapraid/, în ZFS cel standard .zfs/snapshot/.
Snapshot-ul stable reprezintă starea ultimului sync finalizat cu succes, conținând datele exacte utilizate pentru a calcula paritatea curentă. Acesta servește ca sursă principală de date pentru comenzile scrub, check și fix.
Snapshot-ul scan este o imagine temporară creată la începutul unui sync pentru a oferi o stare înghețată pentru scanare și calculul parității. După scanarea și salvarea stării noi de conținut, acesta înlocuiește snapshot-ul pending anterior.
Snapshot-ul pending este imaginea utilizată de un sync întrerupt. După finalizarea cu succes a operațiunii, snapshot-ul stable anterior este șters, iar snapshot-ul pending este promovat pentru a-i lua locul ca nouă referință stabilă.
Dacă un sync este întrerupt, snapshot-ul pending este păstrat. Comenzile ulterioare scrub, check și fix vor folosi acest snapshot în așteptare, deoarece se potrivește cu starea sistemului de fișiere înregistrată în fișierul .content, chiar dacă paritatea este sincronizată doar parțial.
În cazul unei întreruperi a sync, comenzile check și fix citesc, de asemenea, din snapshot-ul stable pentru a recupera blocurile de date din fișierele care au fost actualizate sau șterse în timpul sync-ului. Acest lucru este posibil deoarece fișierul .content păstrează metadatele pentru toate fișierele modificate sau șterse pe parcursul procesului de sync. Aceste informații istorice sunt șterse numai după ce un sync se termină cu succes și versiunea finală a fișierului .content este salvată.
Dacă un sync este repornit după o întrerupere, snapshot-ul pending existent este șters și se creează unul nou pentru a captura starea curentă a sistemului de fișiere live. Cu toate acestea, dacă un sync este întrerupt, evitați modificarea, ștergerea, înlocuirea sau mutarea fișierelor până când un sync ulterior se finalizează cu succes. Paritatea poate conține în continuare blocuri calculate din snapshot-ul utilizat de sync-ul întrerupt. Un sync ulterior poate înlocui acel snapshot, făcând versiunile intermediare ale fișierelor indisponibile pentru recuperare.
Copii de rezervă externe cu snapshot-uri de sistem de fișiere (External backups with filesystem snapshots)
Când snapshot-urile sistemului de fișiere sunt activate, SnapRAID accesează sau creează snapshot-uri la rădăcina fiecărui subvolum, volum sau set de date (dataset).
O modalitate simplă de a evita orice interferență cu instrumentele externe este de a configura discul data astfel încât să indice spre un subdirector obișnuit din cadrul subvolumului sau volumului (de exemplu /mnt/subvol/data în loc de /mnt/subvol). SnapRAID creează întotdeauna directorul de snapshot-uri la rădăcina subvolumului (de exemplu /mnt/subvol/.snapraid/), lăsând subdirectorul de date curat, astfel încât snapshot-urile să rămână în exterior și invizibile pentru instrumentele de backup care operează în interiorul său.
În caz contrar, dacă directorul data configurat este chiar rădăcina subvolumului sau a volumului, SnapRAID creează un director .snapraid/ direct în interiorul acestuia (pe Btrfs, Bcachefs și NTFS). Deși SnapRAID exclude automat acest director din scanarea proprie, instrumentele externe de backup sau sincronizare îl vor întâlni. Dacă nu este exclus, acestea pot traversa snapshot-urile sau legăturile de directoare și pot copia întregul arbore de date înghețat, duplicând datele și epuizând spațiul de stocare al backup-ului. Configurați întotdeauna instrumentele externe de backup să excludă directorul .snapraid/.
Pe ZFS, snapshot-urile sunt expuse prin directorul virtual standard .zfs/snapshot/ în loc de .snapraid/. În mod implicit (snapdir=hidden), ZFS ascunde acest director din listările de directoare, astfel încât instrumentele externe de backup nu îl vor parcurge. Dacă ați activat snapdir=visible, asigurați-vă că instrumentele de backup exclud directorul .zfs/.
Model (Pattern)
Modelele oferă o modalitate flexibilă de a filtra fișierele pentru includere sau excludere. Folosind caractere de tip globbing, puteți defini reguli care să se potrivească cu nume de fișiere specifice sau cu structuri întregi de directoare fără a lista manual fiecare cale.
Semnul întrebării ? se potrivește cu orice caracter unic, cu excepția separatorului de directoare. Acest lucru îl face util pentru potrivirea numelor de fișiere cu caractere variabile, păstrând în același timp modelul limitat la un singur nivel de director.
Asteriscul simplu * se potrivește cu orice secvență de caractere, dar, la fel ca semnul întrebării, nu trece niciodată de limitele directoarelor. Se oprește la bara oblică (/), ceea ce îl face potrivit pentru potrivirea în cadrul unei singure componente a căii. Acesta este comportamentul standard al metacaracterelor, familiar din shell globbing.
Metacaracterul asterisc dublu ** se potrivește peste separatorii de directoare numai atunci când este adiacent unui separator de directoare (precedat sau urmat de o bară oblică). În această formă, se potrivește cu zero sau mai multe caractere pe mai multe niveluri de directoare. De exemplu, foo/**/bar se potrivește cu foo/bar, foo/a/bar și foo/a/b/bar; **/build se potrivește cu build și foo/bar/build; iar src/**.js se potrivește cu src/main.js și src/ui/components/main.js. Forma de sine stătătoare /**/ nu este acceptată ca un model complet.
Când ** nu este adiacent unei bare oblice, se comportă ca * și nu se potrivește cu separatorii de directoare. De exemplu, **.jpg se potrivește cu photo.jpg în directorul curent, dar nu se potrivește cu dir/photo.jpg. Folosiți **/*.jpg în acest scop.
Clasele de caractere care utilizează paranteze pătrate [] se potrivesc cu un singur caracter dintr-un set sau interval specificat. La fel ca și celelalte modele de un singur caracter, acestea nu se potrivesc cu separatorii de directoare. Clasele suportă intervale și negarea folosind un semn de exclamare.
Distincția fundamentală de reținut este că *, ? și clasele de caractere respectă toate limitele directoarelor și se potrivesc doar în cadrul unei singure componente a căii, în timp ce ** se poate potrivi peste separatorii de directoare numai atunci când este adiacent unei bare oblice.
Există patru tipuri diferite de modele:
Când specificați o cale absolută care începe cu /, aceasta este aplicată la directorul rădăcină al matricei, nu la directorul rădăcină al sistemului de fișiere local.
În Windows, puteți utiliza backslash-ul \ în loc de slash-ul /. Directoarele de sistem Windows, joncțiunile, punctele de montare și alte directoare speciale Windows sunt tratate ca fișiere, ceea ce înseamnă că pentru a le exclude, trebuie să utilizați o regulă de fișier, nu una de director.
Dacă numele fișierului conține un caracter *, ?, [, sau ], trebuie să îl escape-ați pentru a evita să fie interpretat ca un caracter de globbing. În Unix, caracterul escape este \; în Windows, este ^. Când modelul este pe linia de comandă, trebuie să dublați caracterul escape pentru a evita ca acesta să fie interpretat de shell-ul de comandă.
În fișierul de configurare, puteți utiliza diferite strategii pentru a filtra fișierele de procesat. Abordarea cea mai simplă este să utilizați doar reguli exclude pentru a elimina toate fișierele și directoarele pe care nu doriți să le procesați. De exemplu:
# Exclude orice fișier numit *.unrecoverable exclude *.unrecoverable # Exclude directorul rădăcină /lost+found exclude /lost+found/ # Exclude orice subdirector numit tmp exclude tmp/
Abordarea opusă este să definiți doar fișierele pe care doriți să le procesați, utilizând doar reguli include. De exemplu:
# Include doar unele directoare include /movies/ include /musics/ include /pictures/
Abordarea finală este de a amesteca regulile exclude și include. În acest caz, ordinea regulilor este importantă. Regulile anterioare au precedență față de cele ulterioare. Pentru a simplifica, puteți lista toate regulile exclude mai întâi și apoi toate regulile include. De exemplu:
# Exclude orice fișier numit *.unrecoverable exclude *.unrecoverable # Exclude orice subdirector numit tmp exclude tmp/ # Include doar unele directoare include /movies/ include /musics/ include /pictures/
Rețineți că excluderea unui director (folosind DIR/ sau /CALE/DIR/) împiedică SnapRAID să intre și să scaneze acel director. Prin urmare, nu este posibil să reincludeți un fișier sau un subdirector situat într-un director părinte exclus, deoarece scanerul nu îl parcurge niciodată.
De exemplu, următoarea configurație NU va include file.dat deoarece /keep/ este eliminat înainte ca file.dat să poată fi examinat:
# NU funcționează: /keep/ este omis complet include /keep/file.dat exclude /keep/
Pentru a exclude fișierele dintr-un director păstrând anumite fișiere specifice, excludeți modelul fișierelor din interiorul directorului, în loc să excludeți directorul în sine:
# Funcționează: /keep/ este parcurs, dar celelalte fișiere din interior sunt excluse include /keep/file.dat exclude /keep/*
Pe linia de comandă, utilizând opțiunea -f, puteți utiliza doar modele include. De exemplu:
# Verifică doar fișierele .mp3. # În Unix, utilizați ghilimele pentru a evita expansiunea globbing de către shell. snapraid -f "*.mp3" check
În Unix, când utilizați caractere globbing pe linia de comandă, trebuie să le citați pentru a împiedica shell-ul să le extindă.
Fișiere de Ignorat (Ignore File)
Pe lângă regulile globale din fișierul de configurare, puteți plasa fișiere .snapraidignore în orice director din array pentru a defini reguli de excludere descentralizate.
Regulile definite în .snapraidignore sunt aplicate după regulile din fișierul de configurare. Acest lucru înseamnă că au o prioritate mai mare și pot fi utilizate pentru a exclude fișiere care au fost incluse anterior de configurația globală. Efectiv, dacă o regulă locală se potrivește, fișierul este exclus indiferent de setările globale de includere.
Logica modelelor în .snapraidignore oglindește configurația globală, dar ancorează modelele de directorul în care se află fișierul:
Spre deosebire de configurația globală, fișierele .snapraidignore suportă doar reguli de excludere; nu puteți utiliza modele de include sau negația (!).
De exemplu, dacă aveți un .snapraidignore în /mnt/disk1/projects/:
# Exclude DOAR /mnt/disk1/projects/output.bin /output.bin # Exclude orice director numit build în interiorul projects/ build/ # Exclude orice fișier .tmp în interiorul projects/ sau subfolderele sale *.tmp
Conținut (Content)
SnapRAID stochează lista și sumele de control (checksums) ale fișierelor dvs. în fișierul de conținut.
Este un fișier binar care listează toate fișierele prezente în matricea dvs. de discuri, împreună cu toate sumele de control pentru a le verifica integritatea.
Fișierul de conținut este citit și scris de comenzile sync, scrub, touch și rehash. Este citit de comenzile status, diff, check, fix, list, dup, locate și pool, și este complet ignorat de comenzile smart, probe, up, down și devices.
Paritate (Parity)
SnapRAID stochează informațiile de paritate ale matricei dvs. în fișierele de paritate.
Acestea sunt fișiere binare care conțin paritatea calculată a tuturor blocurilor definite în fișierul de content.
Aceste fișiere sunt citite și scrise de comenzile sync și fix și doar citite de comenzile scrub și check.
Codare (Encoding)
SnapRAID în Unix ignoră orice codare. Citește și stochează numele fișierelor cu aceeași codare utilizată de sistemul de fișiere.
În Windows, toate numele citite din sistemul de fișiere sunt convertite și procesate în format UTF-8.
Pentru a avea numele fișierelor tipărite corect, trebuie să setați consola Windows în modul UTF-8 cu comanda chcp 65001 și să utilizați un font TrueType precum Lucida Console ca font al consolei. Acest lucru afectează doar numele de fișiere tipărite; dacă redirecționați ieșirea consolei către un fișier, fișierul rezultat este întotdeauna în format UTF-8.
Cod de ieșire (Exit Code)
SnapRAID se termină cu următoarele coduri de eroare:
Probleme Cunoscute (Known Issues)
Limitele sistemului de fișiere
SnapRAID nu traversează limitele sistemului de fișiere, punctelor de montare sau subvolumelor în timpul scanării unui disc de date. Când este detectată o astfel de limită, SnapRAID raportează un AVERTISMENT și nu scanează dincolo de ea.
Fișierele situate dincolo de aceste limite nu sunt incluse pe discul de date și trebuie configurate separat dacă trebuie protejate.
Puncte de montare cu instantanee ale sistemului de fișiere
Când instantanee ale sistemului de fișiere sunt activate, punctele de montare imbricate și montările bind din interiorul unui disc de date nu sunt acceptate.
Punctele de montare fac parte din spațiul de nume de montare al sistemului activ și nu sunt păstrate în instantaneele sistemului de fișiere. În consecință, la scanarea unui instantaneu, un director ascuns de un punct de montare în sistemul de fișiere activ poate deveni vizibil.
Nu plasați puncte de montare imbricate sau montări bind în interiorul discurilor de date când instantaneele sistemului de fișiere sunt activate.
Configurații multiple cu instantanee ale sistemului de fișiere
Suportul pentru instantanee nu poate fi partajat în siguranță de mai multe configurații independente SnapRAID care utilizează același spațiu de nume pentru instantanee al sistemului de fișiere.
Pe Btrfs și Bcachefs, o singură configurație SnapRAID cu suportul pentru instantanee activat poate utiliza directoare de date din cadrul aceluiași subvolum. Pe ZFS, aceeași restricție se aplică unui dataset, iar pe NTFS unui volum.
Configurațiile multiple care partajează același spațiu de nume pentru instantanee folosesc aceleași instantanee stable, pending și scan. Rularea unei configurații poate astfel înlocui sau șterge instantaneele de recuperare necesare alteia.
Modificări ale fișierelor pe loc fără schimbarea marcajului temporal
SnapRAID detectează modificările fișierelor comparând dimensiunile fișierelor și marcajele temporale de modificare (mtime).
Dacă o aplicație modifică un fișier pe loc fără a-i modifica dimensiunea și fără a-i actualiza marcajul temporal de modificare, "diff" și "sync" nu vor detecta că fișierul s-a modificat, iar paritatea acestuia nu va fi actualizată.
Pentru a vă asigura că SnapRAID recunoaște astfel de modificări, actualizați marcajul temporal de modificare al fișierului (de exemplu, cu utilitarul "touch"). În caz contrar, diferența va fi detectată doar ca o neconcordanță de hash în timpul unui "scrub" sau "check" ulterior.
Potrivirea majusculelor/minusculelor non-ASCII în Windows
SnapRAID utilizează codificarea UTF-8 standard și previzibilă pe toate platformele, limitând potrivirea fără distincție între majuscule și minuscule la caracterele ASCII.
Sistemele de fișiere Windows suferă din cauza designului moștenit de a impune insensibilitatea la majuscule/minuscule asupra numelor de fișiere Unicode prin tabele arbitrare de conversie dependente de sistem. În consecință, Windows maschează realitatea sistemului de fișiere tratând secvențe de octeți Unicode complet diferite ca și cum ar fi același fișier.
De exemplu, À.txt și à.txt sunt nume Unicode distincte, însă Windows le tratează în mod ilogic ca fiind identice, în timp ce SnapRAID le păstrează distincția reală.
Această limitare este cauzată de gestionarea incoerentă a numelor de fișiere Unicode de către Windows și de insistența sa asupra aplicării de aliasuri fără distincție între majuscule și minuscule. Pentru a preveni discrepanțele apărute din conversia efectuată de Windows, specificați întotdeauna forma exactă a caracterelor non-ASCII în căile de configurare și filtre.
Recuperare cu fix parțial
Când fix este restricționat folosind -S, --start sau -B, --count, SnapRAID operează doar pe blocurile selectate și nu efectuează finalizarea la nivel de fișier sau carantina.
Dacă recuperarea produce date de tip „best-effort” despre care nu se poate dovedi că reprezintă conținutul curent, astfel de blocuri pot fi totuși scrise sub numele de fișier normal. Incertitudinea asociată cu aceste blocuri recuperate nu este păstrată după terminarea comenzii.
În consecință, un fix ulterior va trata aceste blocuri lizibile drept date de fișier valide și nu va încerca să le recupereze din nou. Acest lucru poate face ca o recuperare ulterioară să raporteze succes, lăsând în același timp date incomplete sau învechite în fișier.
Opțiunile -S și -B sunt destinate exclusiv recuperării manuale avansate, de obicei după ce un fix normal a eșuat. Dacă un fix parțial raportează date nerecuperabile, eliminați sau redenumiți fișierele afectate înainte de a încerca o nouă recuperare, sau verificați manual conținutul acestora.
Legături dure NTFS și căi excluse
Pe NTFS, intrările din director memorează în cache dimensiunea fișierului și marcajele temporale în mod independent pentru fiecare legătură dură. Când un fișier este modificat printr-o legătură, intrările din director ale celorlalte legături care indică spre același fișier pot păstra metadate învechite până când sunt accesate.
SnapRAID detectează și normalizează automat această stare ori de câte ori întâlnește cel puțin două legături dure către același fișier în timpul unei scanări. Cu toate acestea, dacă este scanată o singură legătură dură în timp ce celelalte sunt excluse prin filtre sau se află în afara căii discului de date, SnapRAID nu poate detecta coliziunea de inoduri și se bazează pe metadatele din cache ale singurei legături vizibile.
Prin urmare, modificările efectuate printr-o legătură dură exclusă sau externă pot trece neobservate de SnapRAID până când metadatele legăturii incluse sunt reîmprospătate de sistemul de operare (cum ar fi atunci când fișierul este accesat sau deschis prin acea cale).
Pentru a evita această limitare, evitați modificarea fișierelor protejate prin legături dure care sunt excluse din SnapRAID, sau asigurați-vă că toate legăturile dure către un fișier sunt incluse în scanare, astfel încât SnapRAID să le poată normaliza.
Recuperare după un sync multi-paritate întrerupt
Într-o matrice cu mai multe discuri de paritate, un sync întrerupt poate lăsa nivelurile de paritate temporar nesincronizate între ele. De exemplu, paritatea 1 ar putea conține deja date nou actualizate, în timp ce paritatea 2 conține încă datele vechi.
În timpul check sau fix, SnapRAID încearcă diferite combinații de paritate și validează datele reconstruite pe baza hash-urilor de bloc cunoscute (acoperind blocul complet, de obicei 256 KiB).
Dacă SnapRAID încearcă o reconstrucție folosind un amestec inconsistent de paritate veche și nouă, ecuațiile liniare RAID vor produce date incorecte. Pentru ca această combinație invalidă să fie acceptată în mod eronat, ecuațiile ar trebui să reconstruiască accidental cel puțin un bloc complet de 256 KiB atât de perfect încât hash-ul său să se potrivească, în timp ce alte blocuri nesincronizate din aceeași bandă sunt reconstruite cu date incorecte.
Acest scenariu nu depinde de o coliziune de hash; mai degrabă, ecuațiile de paritate mixtă în sine ar trebui să producă din întâmplare conținutul exact al blocului original de 256 KiB. Deși este matematic posibil în cazul datelor special concepute sau extrem de repetitive, este practic imposibil cu date reale.
Dacă toate discurile sunt integre, finalizarea sync-ului întrerupt înainte de a face alte modificări elimină această ambiguitate. Dacă un disc a cedat și este necesară recuperarea, evitați modificarea discurilor de date înainte de a rula check sau fix.
Nume rezervate de fișiere și directoare
SnapRAID rezervă anumite nume de fișiere, directoare și snapshot-uri pentru operațiunile sale interne. Nu utilizați aceste nume pentru datele utilizatorului:
Utilizarea acestor nume pentru date fără legătură poate face ca fișierele sau snapshot-urile să fie ignorate, interpretate eronat ca metadate, suprascrise, redenumite sau șterse.
Pe Windows, toate variantele majuscule/minuscule sunt de asemenea rezervate, chiar și în directoarele NTFS configurate pentru diferențierea majusculelor de minuscule (de exemplu, .SNAPRAIDIGNORE, .SnapRaid, CONTENT.TMP și CONTENT.Lock).
Traducere (Translation)
Acest document este o traducere automată a manualului în limba engleză. Consultați manualul în limba engleză pentru versiunea oficială.
Drept de Autor (Copyright)
Acest fișier este Copyright (C) 2026 Andrea Mazzoleni
Vezi și (See Also)
snapraid_log(1), snapraidd(1), rsync(1)